Acrirea orezului cu oţet din orez, zahăr şi sare

     La a doua experienţă am deprins corect procedeul de acrire a orezului cu oţet din orez, efectul fiind o diferenţă foarte mare a gustului astfel obţinut(dulce-acrişor).

     Acrirea corectă nu e cu nimic mai prejos decât folosirea unor ingrediente de calitate de exemplu, fiecare componentă folosită şi respectarea procedurilor au  importanţă majoră,
nu pot fi substituite şi face diferenţa între o bucată de orez împăturită în foaie de alge cu ceva umplutură mai mult sau mai puţin exotică şi un rulou de sushi cu un gust aparte şi original.

     Să detaliem un pic.

     Este bine să vă apucaţi de prepararea oţetului după ce aţi pus orezul la fiert.

     Cu 15 minute înainte de a prepara otetul, puneţi în congelator o cană, o să vedeţi la ce o folosim mai târziu.

     Pentru 2 căni de orez, am folosit 4 linguri de oţet din orez, 2 linguri de zahăr şi o jumătate de lingură de sare pe care le-am pus pe foc într-o crăticioară mică  mică. Dozajul ingredientelor îl puteţi face în funcţie de preferinţe şi "tăria" umpluturii, în sensul că dacă folosiţi o umplutură modestă prin aromele întrebuinţate(peşte slab, legume, ciuperci, etc), puteţi folosi o lingură de oţet în plus, etc. Am prins cu un prosop mănerul crăticioarei şi am amestecat până s-a dizolvat sarea şi zahărul, fără ca lichidul să atingă punctul de fierbere(flacăra la minim, alternând învărtitul lingurii de lemn prin crăticioară cu luatul de pe foc). După dizolvarea totală  a zahărului şi sării, turnaţi lichidul în cana aia de la frigider(bineînţeles, după ce a-ţi scos-o din congelator) şi acoperiţio-o.

     După răcire, turnaţi lichidul peste orez, mestecând uşor şi vânturând amestecul cu un evantai sau cu un capac de plastic de la vreun bol sau lighean.

     Toate aceste operaţiuni au drept scop păstrarea acidului din oţet.